200 de ani de la nasterea scriitorului Charles Dickens

Cititi articolul la pagina destina Literaturii Universale: http://culturaprinlectura.blogspot.com/p/literatura-universala.html

Medalion Ion Luca Caragiale

Astazi se implinesc 160 de ani de la nasterea dramaturgului, pamfletarului, nuvelistului, poetului, scriitorului, directorului de teatru, comentatorului politic si ziaristului ION LUCA CARAGIALE.
In cinstea sa va impartatesc actualitatea scrieriilor sale. Nu stiu daca sa ne bucuram ori sa se intristam ... 

Noutati in pragul semestrului al II-lea

Gasiti noutati la sectiunile Recomanda o carte si Cultura generala! Lectura frumoasa si un semestru lin, plin de satisfactii si impliniri!

Intarziere si avans

Tin sa multumesc tututror celor care au vizitat, au ajutat si au insufletit aceasta initiativa numita Blog Cultura prin lectura de la infiintarea ei pana acum. Sper ca anul ce vine sa ne gasesca mai bucurosi, mai impliniti, mai darnici, mai linistiti, mai nelinistiti, mai curajosi, mai calzi, mai buni, mai darji dar mereu sanatosi.

 Si chiar daca intarziat va trimit niste colidatori foarte speciali pentru mine si sunt sigura ca sunt la fel si pentru dimneavoastra. LA MULTI ANI !

 Si sa nu uitam de obiceiurile ancestrale  de anul nou...si sa apreciem imbinarea genurilor muzicale...

Datini si obiceiuri la romani in preajma Anului Nou : In preajma Anului Nou, romanii se pregatesc pentru trecerea pragului dintre ani. Datinile si obiceiurile legate de familie si idealuri reprezinta credinte si mituri stravechi, componente ale culturii noastre traditionale. Ideea înnoirii timpului supravietuieste în calendarul popular, unde "sfintii" sunt tineri, maturi si batrâni, dupa cum s-au împartit sarbatorile. Cei de la începutul anului sunt tineri ( Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz ), la mijlocul anului sunt maturi ( Sfântul Ilie, Sfânta Maria ), iar ultimii sarbatoriti sunt, fara exceptie, batrâni ( Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun ). Despre Plugusor Urare traditionala la romani in preajma Anului Nou, plugusorul a pastrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai usor de purtat, sau de buhaiul care imita mugetul boilor. Textul plugusorului si-a pirdut astazi caracterul de incantatie magica.Recitata intr-un ritm vioi, urarea devine tot mai vesela, mai optimista, pe masura ce se apropie de sfarsit. Superstitii | Din Batrani - In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul. - La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte vine sunetul, in acea parte isi va gasi ursitul. - In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si sa se impace. - In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri. Urari de Anul Nou Buna dimineata An Nou! Seaman grau si cu secara, Pana-n seara Sa rasara, Pana mane sa se coaca, Pana maine sa se faca, Sa fim cu totii voiosi, Sa ramanei sanatosi, Ca merii, Ca perii, In mijlocul primaverii, Si ca toamna cea bogata, De toate indestulata. Seara lui Sfantu’ Vasile Aho, ho, hooo! Seara lui Sfantu’ Vasile Sa va fie gospodari de bine Si noua de folos Ca suntem plugari de jos. O-nsarat, o-nourat Noi plugari ne-am adunat De prin dealuri, de prin vai Tot plugari de alde noi. Si ne-am luat cu ist clopotel baltat Sa starnim cainii din sat C-asa-i de la Dumnezeu sfantu’lasat. Nu-i de la noi inceputul Si nici la noi nu-i sfarsitul, Asa-i de cand lumea si pamantul. Iar voi, plugarasi fartati, Stati putin si nu manati In zabrele va razamati Pistoalele vi le-ncarcati De opinci va grijiti, Harapnicele vi le pregatiti Ca sa mergem la arat La marul rotat in dealul Coraliului Unde-i locul graului. La marul rotat. Iar sub mar cine-i culcat? Ii Gruian si cu Novac, Si Gruian mereu spunea Ca-n Tarigrad ar pleca. Iar Novac ii raspundea: Mai Gruiene, mai voinice Tu-n Tarigrad nu te duce Ca cine-a ascultat de mine Dumnezeu i-a dat mult bine. Si pe cal incaleca Tot in fuga calului Pan’la capul dealului. Acolo descaleca Vin, cu vadra, ca striga! Macar vreo doua, trei zile Sa stea vadra langa mine. Crasmarita-i mititica Dar putin cam frumusica Cu tatele boureie Cu buzele subtirele, Cu tulpanul visiniu Nu ne-o mai spuneti, c-o stiu! Stramta-n sale, larga-n stani Dragalasa la ciobani. La ciobani face cu mana La flacai stinge lumina, Alde noi, umplem gradina. Cu ciubote se-ncalta La-mparatul c-alerga. Imparatul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Anita, crasmarita La ce vii asa-nfocata Cum n-ai venit niciodata? Inaltate imparate Ieri cand soarele-apunea Au intrat in crasma mea Trei voinici ardelenesti Cu papuci galbeni turcesti. Este-acel maimariuliu Tot cu barba brauliu Cu musteata spic de grau. Are-o caciulita-n cap De cincizeci de piei de tap Ca cincizeci mai trebuie La urechi tot n-ajunge. Iar acel mai mijlociu Tot cu barba brauliu Cu musteata spic de grau. Are-un minteanas pe trup Din cincizeci de piei de lup Ca cincizeci mai trebuie La genunchi tot n-ajunge. Iara acel mai micutiu Bat ochii sprancenele Si parul calcaiele, Cu musteata ca la rac De si-o-noada dupa cap. Da hodiniti, boieri mari, hodiniti Da de-afara nu ganditi Ca-s plugarii necajiti Si plugarii cer mancare Boii ca ne tin parale. Boii de la roate I-am furat azi-noapte Boii din prigol I-am scos din ocol. Ia mai roata mai, haai, haai! Plugusorul romanesc Aho, aho, copii si frati, Stati putin si nu manati Si cuvantul mi-ascultati: Am plecat sa colindam Pe la case sa uram, Plugusorul romanesc Obiceiul stramosesc. Va uram cum se cuvine Pentru anul care vine Holde mari Cu bobul des Si pe creste Si pe ses! Cate mere in livezi Atatea vite-n cirezi; Cata apa in izvoare Atata lapte-n sistare; Sa ne fie-ndestulata Casa toata! Tara toata! Ia mai manati, mai flacai! Si strigati cu totii mai! Hai, hai! Plugusorul Aho, aho, copii si frati Stati putin si nu-manati, Langa boi v-alaturati Si cuvantul mi-ascuttati: S-a sculat mai an Badica Traian Si-a incalecat Pe-un cal invatat, Cu numele de Graur, Cu seaua de aur, Cu frau de matasa, Cat vita de groasa. Si in scari s-a ridicat, Ca s-aleaga-un loc curat De arat si semanat. Si-n curand s-a apucat, Campul neted de arat, In lungis Si-n curmezis S-a apucat intr-o joi, C-un plug cu doisprezece boi: Boi bourei In coada cu dalbei, In frunte tintatei. Manati flacai: hai, hai! Ziua toata a lucrat, Brazda neagra a rasturnat Si prin brazde-a semanat Grau marunt si grau de vara, Sa dea Domnul sa rasara. Si cand lucrul a sfarsit Iata, mare, s-a starnit, Un vant mare pe pamant Si ploi multe dupa vant, Pamantul de-a racorit Si samanta a-ncoltit La luna, la saptamana Isi umplu cu aur mana. Si se duse ca sa vada De i-a dat Dumnezeu roada Si de-i graul rasarit Si de-i spicul aurit. Manati flacai: hai, hai! Traian iute s-a intors… Si din grajd pe loc a scos Un alt cal mai nazdravan, Cum ii place lui Traian: Negru ca corbul Iute ca focul, De nu-l prindea locul; Cu potcoave de argint Ce sunt spornici la fugit. El voios a-ncalecat, La Tighina a plecat Si otel a cumparat Ca sa faca seceri mari Pentru seceratori tari. Si sa faca seceri mici Pentru copilasi voinici. Si-a strans fineSi vecine Si vreo trei babe batrane, Care stiu randul la pane; Si pe camp i-a dus Si pe toti i-a pus, La lucrul pamantului in racoarea vantului. Ei cu stanga apucau Si cu dreapta secerau Si prin lan inaintau De parea ca inotau. Manati mai: hai, hai! Altii in urma lor legau Si clai mandre ridicau, Apoi carele-ncarcau Si pe toate le carau In capul pamantului, In bataia vantului. Arie pe loc faceau Si graul il treerau; Harabale incarcau Si la moara le porneau. Si turnau deasupra-n cos Grau maruntel de cel ros, De sub piatra in covata Curgea faina curata. Traian mult se bucura, Zeciuiala morii da Si voios se inturna. Iara mandra jupaneasa Auzea tocmai din casa Chiotul flacailor Scartaitul carelor. Manati mai: hai, hai! In camara ea mergea Si din cui isi alegea Sita mare si cam deasa Tot ca panza de matasa Si cernea, mare, cernea, Ninsoare se asternea; Apoi pane plamadea Si-o lasa pana dospea; Colacei ca invartea Pe lopata mi-i culca Si-n cuptor mi-iarunca; Apoi iara cu lopata, Rumeni ii scotea si… gata! Atunci ea-mpartea vreo cinci, La flacaii cei voinici Si-mpartea trei colacei La copiii mititei. Manati mai: hai, hai! Cum a dat Dumnezeu an, Holde mandre lui Traian, Asfel sa dea si la voi Ca s-avem parte si noi. Sa va fie casa, casa; Sa va fie masa, masa; Tot cu mesele intinse Si facliile aprinse. Si la anul sa traiti, Sa va gasim infloriti, Ca merii, Ca perii, In mijlocul verii, Ca toamna cea bogata De toate-ndestulata. Aho, aho! Plugusor cu sase boi Aho, aho, plugusor mititel Cu rotitele de fier Trag baieti vartos de el; Plugusor cu sase boi, Cei dinainte Cu coarnele frante, Cei de la mijloc Cu coarnele de busuioc, Cei de la roata Cu coarnele-n balta. Hai, hai! Hai mai iute cu colacul Ca farama boii pragul. S-avem jug de putregai Cu protapul de malai. S-avem a trece Peste-o apa rece Unde stau leii-paraleii, Cu gurile cascate, Cu limbile lasate, Sa ne-apuce pe la spate. Hai, hai! Hopuri, hopurate, La multi ani cu sanatate! Sa traiti, Sa-mbatraniti Ca merii, Ca perii, In mijlocul primaverii, Ca toamna cea bogata Cu bucate-ndestulata! Ia mai manati, mai flacai! Hai, hai! Plugusor cu patru boi Aho, aho, ho-ho, Maine anul se-noieste Plugusorul se porneste Si incepe a brazda, Pe la case a ura. Iarna-i grea, omatu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belsug, Pentru brazda de sub plug. Doamne binecuvanteaza, Casa care o ureaza Plugusor cu patru boi, Plugusor manat de noi. Sus pe cer ca straluceste, O stea mare ce vesteste Ca se curma de acum Al nevoilor greu drum; Asta-i steaua romaneasca A unirii Si-a-nfratirii, Stea de viata, stea de spor, Stea de bine-n viitor. Fa-o, Doamne, sa luceasca Steaua noastra romaneasca Si sa stea tot intre noi, Sa nu mai avem nevoi. Anul Nou ne-aduce noua, Timp mai bun si viata noua; Anul Nou o sa ne fie, Inceput de veselie. Mari pe mici n-or prigoni, Mici pe mari nu vor ravni, In fratie si dreptate Au sa fie legi lucrate. Noi cu ei mana vom da Si-ntr-o hora vom juca. Dumnezeu care ne-asculta, Ne intinde hrana multa, Si pamantul ce-om avea Grau de aur ne va da. Manati, mai! Hai, hai! La Anul Nou Tata, mama, astazi vin Cu o mana de orez, Sa va seaman si multi ani Sanatate va urez. Eu am sa fiu silitor! Si cuminte-as vrea sa fiu; Dar nu pot asa, mereu… Si de ce? nici eu nu stiu. Pe mamica o ascult; Dar, cand sunt cu alti copii, Nu stiu cum ma iau cu ei Si fac multe nebunii. Badica Traian Aho, aho! Buna seara, buni gospodari, Seara lui Sfantu’ Vasile Sa va fie la toti de bine. Si noua de folos C-am ajuns sanatosi! Stati baieti si nu urati Sama bine sa luati! Si de acu, flacai, urati, Zurgalai si clopotei Ceala roata, mai flacai! Maine anul se-noieste Plugusorul se porneste, Plugusorul far’ de boi, Plugusorul tras de noi. inc-o roata, mai flacai! Hai, hai! S-a sculat mai an Badica Traian S-a-ncalecat Pe-un cal invatat Cu nume de Graur, Cu saua de aur, Cu frau de matase Cat vita de groasa. El in scari s-a ridicat, Peste campuri s-a uitat Ca s-aleaga un loc curat De arat, de semanat. S-a apucat intr-o joi Cu plug cu doisprezece boi. Boi boureni In frunte tintatei, Manati flacai! Hai, hai! Si ara joi vaile, Vineri coastele, Sambata apele. Si s-o oprit plugul Intr-un os de rama S-a facut farama. Si nu s-a gasit nimeni Sa-l dreaga Decat feciorul Caldararului Din fundul iadului. Bune pluguri mai facea! Zurgalai si clopotei, Strigati ceala mai flacai! Pana la saptamana Si-a umplut cu aur mana Si se duse ca sa vada De i-a dat pamantul roada Si de-i graul rasarit. Jupanul gazda s-a-plecat, Doua spice a apucat, In naframa le-a legat, La jupaneasa gazda le-a aruncat. Casa de s-a luminat Si gloata s-a bucurat. Dar jupanul gazda tare s-a intristat. Mai femeie, mai femeie, Graul nostru o sa pieie! Taci, barbate, blestemate, Sui pe vatra si-ti dau lapte, Si-o varguta Ca sa te aperi de mata! Zurgalai si clopotei, Ceala roata, mai flacai! Si ne-om duce la targ LaBarladel. Si-om lua noua oca de fier Si vom face seceri mari Pentru seceratori tari. Si seceri mititele pentru fete tinerele, Sa-ti fie drag de ele. Iar una carna, bocarna Ca o baba batrana Tare cu dreapta tragea Cu stanga polog facea Din polog snop, Din snop claie, Pana la cea fata de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vantura, Cu urechea in sac turna Si la flacai caus nu le mai trebuia. Stati baieti si nu urati, Sama bine sa luati, Si de-acu, flacai, urati! Zurgalai si clopotei, Ceala roata, mai flacai. Si-a incarcat douasprezece cara mocanesti Si s-a dus la moara la Ibanesti. S-am zis: Mai frate, Nu te duce la moara ia Ibanesti, Du-te la moara la Harlau, Unde am macinat si eu. Si mai bine si mai rau. Zurgalai si clopotei, Ceala roata, mai flacai! Da’ si hoata cea de moara Cand vazu atatea cara Incarcate cu povara, Puse coada pe spinare Si pleca la lunca mare Lunca mare frunza n-are, Lunca mica frunza-i pica, Sai voinice si-o ridica! Dar morarul mester bun Lua un ciocan, Dadu deodata cioc, Dadu o data boc Si-i mai trage una-n sale Si-o aseaza pe masele; Si-i mai trage una-n splina Si-o aseaza pe faina! Clopotei si zurgalai Strigati ceala, mai flacai! Si-a trimis o gaina Sa vada, curge faina? Si-a trimis si un cucos Sa vada mai este in cos? Nu ciirgea faina, Curgea aur si margaritar In curtile dumneavoastra, boieri mari. Zurgalai si clopotei Ceala roata, mai flacai! Un colac mare rotat Pe roate mari masurat De sapte merte si-un mertic. Si daca l-a scos in tinda, L-a scos cu tot cu grinda, Il intorceau doisprezece cu parii. Cand om mai veni la anul Sa va gasim imbobociti Ca merii, ca perii, In mijlocul verii, Ca toamna cea bogata, De toate imbelsugata! Busuioc verde pe masa Ramai, gazda, sanatoasa! La anul si la multi ani!

Pentru tihna

In asteptarea lui Mos Nicolae...

Tu ti-ai pregatit ghetutele? Daca nu, mai ai foarte putin timp la dispozitie, asa ca spor la treaba!

NEVOIA DE LECTURĂ, ÎN PERSPECTIVA EDUCAŢIEI PERMANENTE

 Motto:,,...să rămâie feciorilor şi nepoţilor,să le fie de învăţătură,despre cele rele să se ferească şi să socotească,iar dupre cele bune să urmeze şi să înveţe…”

                                                                Grigore Ureche

    Pornim de la ipostaza primă a realizării educaţiei permanente graduale,în raport cu vârsta ce implică din ce în ce mai multă cunoaştere,cu tenta formării,în nuce,a ,,foamei”spirituale de autoperfecţionare.

    Logica acestei disertaţii este de a reface ,,traseul” atâtor argumente deja existente în literatura de specialitate,cu ample rezonanţe psihologice şi sociale.

    Dorinţa expresă este aceea de a căuta şi găsi-sigur- acelaşi ,,diamant”,mereu nou,cu valenţe practice,în orice etapă a pregătirii umane.

     Diverse instituţii au găzduit,deseori,asemenea intervenţii;iar,dacă abordez această temă,dintr-un anumit unghi de vedere,e că,deşi nimic,aproximativ,nu e nou sub soare,uneori redescoperim (ca necesitate indubitabilă),locul ce revine,la un moment dat, lecturii,studiului,nevoii de a citi.

    Se pune firesc întrebarea:vizăm un ideal de om?

    Dintotdeauna s-a dorit atingerea unui anumit orizont de perfecţiune umană.(Doresc să fiu cu dreaptă măsură înţeles!)Profilul unui asemenea individ a fost configurat încă din antichitate.

    Răspunsul, la întrebarea anterioară,este previzibil afirmativ.Cum l-am prefigura,cum ar trebui să activeze acest om al micii culturi,ne direcţionează spre alte planuri integratoare,ce derivă de aici:intenţionează societatea fiecărui timp,istoriceşte gândind,realizarea unui asemenea ins?

    Opinia mea se îndreaptă spre descoperirea unor conotaţii,în care aş decoda o altă întrebare şi,în acelaşi timp,o exclamaţie de bucurie a împlinirii spirituale pentru semenii mei.

    Faptul că acest fenomen,în prima fază,dar şi ulterioarele,converge spre o cascadă a întrebărilor,are o semnificaţie esenţială,deoarece este posibil să se dorească pregătirea individului până la un anumit nivel.În acest context,ca într-un joc de scântei,îmi vin în minte cuvintele lui Erasmus din Rotterdam,din ,,Elogiul nebuniei”, ,,Dacă toţii oameni ar fi nişte înţelepţi…”Atunci,în ce parametri să judecăm relaţia om-societate,din punctul de vedere al pregătirii intelectuale,având în prim-plan configuraţia că,în orice perioadă modernă,s-a avut ca ţintă reformatoare ca,prin şcoală,să se atingă cote pregătitoare cât mai consistente…

   O primă concluzie:m-am referit la un anumit ideal educaţional,care ar viza (şi aici,s-ar impune precizarea,prin detalii ale finalităţilor),pregătirea constantă,ca om informat,dar având şi o multitudine de deprinderi şi abilităţi:nevoia de a citi,implicit de a cunoaşte,comportamentul civilizat,un om de o mare mobilitate de conversie în domeniul profesiilor,liber consimţită,un om al cetăţii!

    Cadrul legislativ general existent (şi în societatea noastră)stipulează expres asemenea imperative de formare a tinerilor.Se fac eforturi financiare,mai mult sau mai puţin ,,cu greutate”,în domeniul educaţiei,de la ţară la ţară,avându-se ca suport puterea economică.

Exemplele peremptorii de investiţii,cu scop educativ,avem în lumea întreagă…                                                                         

   Am argumentat,şi voi continua să susţin,despre calitatea coerentă în sistemul de învăţământ,fiind necesar un program al reformei reale,continue,cu vectori pe o perioadă,şi nu ,,facerea lumii” după ,,vântul politicii”,observabilă cu efecte,aproximativ,nebenefice în România.

     M-aş opri la ceea ce am surprins la început,în prim-plan,nevoia de a citi…Se subînţeleg variile implicaţii!

    Multe publicaţii,cu profil adecvat,aşa cum subliniam mai sus,au inserat,în paginile lor,articole cu o asemenea temă,deloc facilă,de largă notorietate şi complexă întreprindere:nevoia de lectură,luându-se în considerare instrumentele folosite în şcoală pentru a determina acest  ,, fenomen”.S-a invocat,deseori,concurenţa lecturii cu televiziunea,computerul,facilităţile largi…

    Cunoaşterea prin lectură (a citi) s-ar putea realiza prin două modalităţi,absolut la îndemâna multor elevi din şcolile româneşti:

     a)cea clasică şi/sau

     b)din sistemul de educaţie informatizat,prin intermediul unor programe.

    Acestea să se convertească în plăcerea lecturii…

    Aserţiunea ce cuprinde îndemnul de a citi nu se circumscrie ariei beletristice,sau numai acesteia,ci are în vedere mutaţiile semnificaţiei noţiunii de lectură,ce vizează o diversitate incontestabilă de domenii,cu filiere spre un anumit statut social al individului.Interferenţa tuturor acestor planuri să se materializeze în procesul de împlinire a omului devenit cult,sau pe cale de a deveni,demarcaţiile fiind greu de efectuat.

   Acesta este un proces complex,indubitabil,ce necesită demararea lui încă de la vârste cât mai mici până la stadiul conştientizării nevoii de informare şi formare.Un copil,de la un anumit prag temporal,poate prefera informaţiile dintr-un domeniu ştiinţific,prin consultarea,a ceea ce numim literatura de specialitate.

  Educatoarea,învăţătorul,profesorul,într-o unitate indestructibilă în cadrul sistemului,au posibilitatea şi puterea modelării,şi de aici,de a exercita o influenţă benefică asupra copilului-elevului-tânărului-adultului,spre a simţi imperios nevoia de autoperfecţionare,de educaţie permanentă.

 Voi reveni,din această multitudine de aspecte,generoase în abordare ideatică,la ceea ce poate

întreprinde profesorul de limba şi literatura română,de pe o anumită treaptă incipientă,în realizarea educaţiei estetice,educaţiei patriotice(pe nedrept abandonată,eliminată!),deşi limitative,prin lecturile literare,ce le parcurg elevii,doar ca o latură integrantă a procesului de predare-învăţare-evaluare.

  Grădiniţa şi şcoala,prin mijloacele lor de început de devenire,de perfecţionare virtuală,pot contribui decisiv la ,,formarea” unui tânăr,care să simtă ,,foamea de informaţie” şi să frecventeze ,izvoarele clasice sau informatizate.Fundamentale,în acest context,sunt mijloacele,modalităţile,strategiile folosite,în a oferi instrumentele de ,,operare” pentru acum sau pentru perspectiva dezvoltării sale.

  Copilul este învăţat să meargă ,este învăţat să se manifeste în comunitate,este învăţat să citească…Unde ar trebui să ajungă pentru atingerea reperelor stipulate în ţintele educaţiei,folosind transferul spre ,,să se înveţe”,pentru sine şi semenii săi,pentru devenirea sa,în particular?

  Este un adevăr axiomatic:elevii citesc din ce în ce mai puţin.De cele mai multe ori obligaţi în a parcurge listele cu lecturi suplimentare,acolo unde se mai ,,poartă”…Uneori,profesorii neglijează aspectul cointeresării elevului pentru un anumit gen de literatură.S-ar impune printr-un program,eficient integrat normei didactice şi programei şcolare,elaborarea unei liste personalizate de lecturi,în sens general,raportate finalităţilor operaţionale ale unei discipline, în complementaritate cu aceasta,în ideea abordării cât mai exhaustive a unui aspect/fenomen/cerinţă prevăzut(ă) în programă,iar nu ca un scop în sine:după număr de autori,de lucrări,rupt de contextul la care se face raportarea.

  Să se înţeleagă de către cei cu puteri decizionale,de a se proiecta o Programă cu aplicaţii,care să rezoneze,în mintea şi sufletul elevilor,cu nevoile şi trăirile acestora,într-o primă fază.Astfel,fiecare nivel de învăţământ,în mod coerent,să cuprindă compartimentarea programei analitice pe o perioadă de 12-13 ani şcolari,cu liste auxiliare,esenţiale,pentru fiecare obiect de studiu,în cadrul,de mai târziu,al rutelor şcolare.

  Nu avem pretenţia deţinerii unor adevăruri absolute,de a găsi şi oferi toate mijloacele şi instrumentele ce le poate avea dascălul român,mai ales că fiecare are partea sa inconfundabilă (ACOLO UNDE EXISTĂ VOCAŢIE!),în a forma omul,mereu dornic de perfecţionare;dar stă în puterea,trebuie şi voinţă,de a se restructura în sistem,unitar,totul,de a se înlătura balastul(nu în sens peiorativ,el poate fi util în alt segment şcolar) şi să atingă esenţializarea în formarea şcolarului,a ceea ce este în concordanţă cu direcţiile societăţii.

  Programele şi manualele cuprind texte,noţiuni valabile altundeva,dar nu pentru a forma deprinderi şi abilităţi configurării şi unui bun cetăţean,ca aspect inseparabil al educaţiei pentru viaţa democratică.

  Elementele fundamentale pentru realizarea educaţiei  permanente se află,aşa după cum au reliefat personalităţi ale lumii literare şi pedagogice,în anii de şcoală,oferind multiple argumente în această direcţie.

  Este timpul desăvârşirii,printr-un Program Naţional al Educaţiei, reformei ,sub absolut toate aspectele, în învăţământul românesc!

  

PROF.MIHAI PĂCURARU,

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII

STEJARU,JUD.TULCEA