In memoriam Ingerului blond... Nichita Stanescu

EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ SAU LUCRĂRI DE NOTA 1O

Rezolvari simulare Evaluare Nationala ale elevilor tulceni, mai cu seama elevi de la Scoala Nr. 5. Felicitari sincere atat elevilor cat si dascalilor. Si daca imi este permis, parafrazez: "Nasc si in Dobrogea... talente! ''

EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ SAU LUCRĂRI DE NOTA 1O

I.A.4   În textul dat ca suport, personajul principal este părintele Trandafir sau Popa Tanda. Pe lângă acesta, există mai multe personaje secundare: Coste, Trandafirică, Ileana, bunica etc. Între părintele Coste  și Trandafirică, spre exemplu, se stabilește o relație  tată-fiu ( o relație de paternitate).

I.B.

VARIANTA I

          Caracterizarea de personaj este un procedeu complex, prin care ne sunt prezentate atât direct, cât și indirect, personajele în mediul lor de viață. Fragmentul dat ca suport aparține unei nuvele, având ca protagonist un preot, Trandafir, poreclit Popa Tanda.

         Din caracterizare directă, făcută de narator,  aflăm că părintele Trandafir era un om harnic și optimist: ” a rămas cum a fost: verde, vesel și harnic”, care, deși a îmbătrânit, și-a păstrat o anumită tinerețe interioară: ”Dacă părul cărunt și barba căruntă nu ar vesti vremea lui, am crede că...”.

          Prin felul cum se comportă și relația cu alte personaje, mijloace de caracterizare indirectă, aflăm că era un om care își iubea familia, mai ales nepoții, fiindcă nu se supără la glumele nepoatei, ba chiar îi făcea plăcere să o privească: ” Ileana, care a furat ceapța bunichii ...și vine să se fălească la moș-tătuca”.

         Tot din relația cu alte personaje, observăm că era respectat de săteni pentru faptele sale și viața trăită spre binele comunității rurale : ” un om din sat.....odihnă”.

         Titlul,  mijloc de caracterizare indirectă, face referire la perioada când, pentru a-i ajuta pe săteni, umbla prin sat și le dădea sfaturi.

         Personajul este un tip reprezentativ pentru orice ”om care sfințește locul”, ceea ce înseamnă că și Popa Tanda este ” o nuvelă bună  care își prezintă bine personajele” .

VARIANTA A II-A

            Caracterizarea de personaj este un procedeu complex, prin care ne sunt prezentate atât direct, cât și indirect, personajele în mediul lor de viață

         În opera dată ca suport, personajul principal este părintele Trandafir, deoarece apare în toate secvențele narative ale fragmentului dat.

          Acesta este caracterizat direct, de către narator, ilustrându-i portretul moral prin epitet multiplu :”verde, vesel și harnic”, sugerând veselia și pofta de viață a preotului. Portretul fizic este conturat prin enumerație substantivală și repetiție adjectivală: ” părul cărunt și barba căruntă”, sugerând vârsta înaintată a personajului.

         Alte trăsături reies din cacterizarea directă făcută de alte personaje. De exemplu, Măriuca, fata lui, i se adresează cu apelativul regional ”moș-tătuca”, iar bunica, soția preotului, îl numește ”bătrânule”. Omul din sat , reprezentant al ”gurii satului”, îl consideră ”omul lui Dumnezeu”, ceea ce trădează respectul adânc pentru dăruirea totală a celui care s-a identificat, de-a lungul unei vieți întregi, cu nevoile, năravurile și mulțumirile enoriașilor. Se observă rolul deosebit al detaliilor semnificative în conturarea portretului.

          Din caracterizarea indirectă, prin felul în care se comportă, reiese afecțiunea pentru nepoți, deoarece se joacă împreună cu ei și ”râde din toată inima”. Aceeași afecțiune față de semeni se manifestă și în relația cu vechiul său vecin și prieten, devenit cuscru, Marcu.

         În concluzie, părintele Trandafir este personajul principal al textului, carcterizat prin toate procedeele specifice unei opere epice.

           

II. B

VARIANTA I

OAMENII SUNT MODELAȚI DE ARTĂ

         Arta a fost, din cele mai vechi timpuri, o modalitate de exprimare a tuturor oamenilor , dar și calea de transmitere a unor informații către oameni, din generație în generație.

         Atunci când ne gândim la o operă de artă, ne gândim la ceva frumos: un tablou, o pezie, un roman, o scultură. Toată lumea iubește lucrurile frumoase și, din acest motiv, în opnia mea, ne lăsăm influențați de artă, deoarece o  arta, componentă spirituală a culturii, este o reprezentație omenească a noțiunii abstracte numite ” frumusețe”. Fiecare om are opinii și gusturi diferite; cu toate aceste,  arta, prin marea sa diversitate în unitate, satisface toate preferințele.

         Consider că menirea unei opere de artă este, pentru creator, exprimarea gândurilor și sentimentelor sale, o reflectare personală a lumii interioare asupra celei exterioare, cu scopul de a le face cunoscute acelora care au disponibilitatea de a recepta frumosul artistic. Acesta, cred, este scopul inițial pentru care ”lucrează” un artist.

          Dar, pentru noi, publicul, arta are altă menire: prin faptul că e  sinteza unor oameni reprezentativi, ne ajută să comprimăm inteligența umană creativă spre a fi cunoscută dincolo de barierile timpului, ne oferă nouă, profanilor, dar și artiștilor în devenire un reper și un punct de plecare în crearea de noi valori.

         Parafrazându-l pe Nichita Stănescu, putem afirma că un artist ” nu are biografie, aceasta este opera sa”.

VARIANTA II

         Pornind de la citatul lui Eugen Lovinescu, consider că opera de artă are o influență majoră asupra noastră. Ne influențează sufletește, ne provoacă acea stare maioresciană de  ”înălțare impersonală”.

         În opinia mea, arta este, mai presus de toate, un mod de a ne exprima gândurile, ideile, sentimentele. De exemplu, scriitori ”își pun sufletul” pe hârtie, pictorii și-l arată prin culorile de pe pânzele zugrăvite , cântăreții- prin tonalitățile atât de variate, care ”urcă și coboară”, dansatorii- prin ritmul lent  sau dezlănțuit. Toate acestea sunt tot atâtea dovezi că artistul, cunoscut sau nu,  ” de-l muncește dorul, de-l cuprinde bucuria”, are un suflet care devine ”un izvor de nesecată poezie”- în sensul de creație autentică.

         Pe de altă parte, opera de artă poate deveni interactivă, fiindcă adeseori ne face  să medităm asupra existenței nostre, asupra caracterului general al unor sentimente și atitudini transmise, chiar dacă noi, beneficiarii artei,  suntem atât de diferiți. Unitatea contrariilor funcționează și la acest nivel.

         Așadar, menirea artei este și de a ne determina să ne cunoaștem mai bine, să ne autodepășim, să trăim, chiar și cu ochii închiși, dar cu sufletul deschis, ”corola de minuni a lumii”.

Sarbatoriti viata!!!

Pentru ca ne-am saturat de cenusiu...

 Iar pentru cei mai sceptici dintre noi...

200 de ani de la nasterea scriitorului Charles Dickens

Cititi articolul la pagina destina Literaturii Universale: http://culturaprinlectura.blogspot.com/p/literatura-universala.html

Medalion Ion Luca Caragiale

Astazi se implinesc 160 de ani de la nasterea dramaturgului, pamfletarului, nuvelistului, poetului, scriitorului, directorului de teatru, comentatorului politic si ziaristului ION LUCA CARAGIALE.
In cinstea sa va impartatesc actualitatea scrieriilor sale. Nu stiu daca sa ne bucuram ori sa se intristam ... 

Noutati in pragul semestrului al II-lea

Gasiti noutati la sectiunile Recomanda o carte si Cultura generala! Lectura frumoasa si un semestru lin, plin de satisfactii si impliniri!

Intarziere si avans

Tin sa multumesc tututror celor care au vizitat, au ajutat si au insufletit aceasta initiativa numita Blog Cultura prin lectura de la infiintarea ei pana acum. Sper ca anul ce vine sa ne gasesca mai bucurosi, mai impliniti, mai darnici, mai linistiti, mai nelinistiti, mai curajosi, mai calzi, mai buni, mai darji dar mereu sanatosi.

 Si chiar daca intarziat va trimit niste colidatori foarte speciali pentru mine si sunt sigura ca sunt la fel si pentru dimneavoastra. LA MULTI ANI !

 Si sa nu uitam de obiceiurile ancestrale  de anul nou...si sa apreciem imbinarea genurilor muzicale...

Datini si obiceiuri la romani in preajma Anului Nou : In preajma Anului Nou, romanii se pregatesc pentru trecerea pragului dintre ani. Datinile si obiceiurile legate de familie si idealuri reprezinta credinte si mituri stravechi, componente ale culturii noastre traditionale. Ideea înnoirii timpului supravietuieste în calendarul popular, unde "sfintii" sunt tineri, maturi si batrâni, dupa cum s-au împartit sarbatorile. Cei de la începutul anului sunt tineri ( Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz ), la mijlocul anului sunt maturi ( Sfântul Ilie, Sfânta Maria ), iar ultimii sarbatoriti sunt, fara exceptie, batrâni ( Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun ). Despre Plugusor Urare traditionala la romani in preajma Anului Nou, plugusorul a pastrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai usor de purtat, sau de buhaiul care imita mugetul boilor. Textul plugusorului si-a pirdut astazi caracterul de incantatie magica.Recitata intr-un ritm vioi, urarea devine tot mai vesela, mai optimista, pe masura ce se apropie de sfarsit. Superstitii | Din Batrani - In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul. - La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte vine sunetul, in acea parte isi va gasi ursitul. - In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si sa se impace. - In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri. Urari de Anul Nou Buna dimineata An Nou! Seaman grau si cu secara, Pana-n seara Sa rasara, Pana mane sa se coaca, Pana maine sa se faca, Sa fim cu totii voiosi, Sa ramanei sanatosi, Ca merii, Ca perii, In mijlocul primaverii, Si ca toamna cea bogata, De toate indestulata. Seara lui Sfantu’ Vasile Aho, ho, hooo! Seara lui Sfantu’ Vasile Sa va fie gospodari de bine Si noua de folos Ca suntem plugari de jos. O-nsarat, o-nourat Noi plugari ne-am adunat De prin dealuri, de prin vai Tot plugari de alde noi. Si ne-am luat cu ist clopotel baltat Sa starnim cainii din sat C-asa-i de la Dumnezeu sfantu’lasat. Nu-i de la noi inceputul Si nici la noi nu-i sfarsitul, Asa-i de cand lumea si pamantul. Iar voi, plugarasi fartati, Stati putin si nu manati In zabrele va razamati Pistoalele vi le-ncarcati De opinci va grijiti, Harapnicele vi le pregatiti Ca sa mergem la arat La marul rotat in dealul Coraliului Unde-i locul graului. La marul rotat. Iar sub mar cine-i culcat? Ii Gruian si cu Novac, Si Gruian mereu spunea Ca-n Tarigrad ar pleca. Iar Novac ii raspundea: Mai Gruiene, mai voinice Tu-n Tarigrad nu te duce Ca cine-a ascultat de mine Dumnezeu i-a dat mult bine. Si pe cal incaleca Tot in fuga calului Pan’la capul dealului. Acolo descaleca Vin, cu vadra, ca striga! Macar vreo doua, trei zile Sa stea vadra langa mine. Crasmarita-i mititica Dar putin cam frumusica Cu tatele boureie Cu buzele subtirele, Cu tulpanul visiniu Nu ne-o mai spuneti, c-o stiu! Stramta-n sale, larga-n stani Dragalasa la ciobani. La ciobani face cu mana La flacai stinge lumina, Alde noi, umplem gradina. Cu ciubote se-ncalta La-mparatul c-alerga. Imparatul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Anita, crasmarita La ce vii asa-nfocata Cum n-ai venit niciodata? Inaltate imparate Ieri cand soarele-apunea Au intrat in crasma mea Trei voinici ardelenesti Cu papuci galbeni turcesti. Este-acel maimariuliu Tot cu barba brauliu Cu musteata spic de grau. Are-o caciulita-n cap De cincizeci de piei de tap Ca cincizeci mai trebuie La urechi tot n-ajunge. Iar acel mai mijlociu Tot cu barba brauliu Cu musteata spic de grau. Are-un minteanas pe trup Din cincizeci de piei de lup Ca cincizeci mai trebuie La genunchi tot n-ajunge. Iara acel mai micutiu Bat ochii sprancenele Si parul calcaiele, Cu musteata ca la rac De si-o-noada dupa cap. Da hodiniti, boieri mari, hodiniti Da de-afara nu ganditi Ca-s plugarii necajiti Si plugarii cer mancare Boii ca ne tin parale. Boii de la roate I-am furat azi-noapte Boii din prigol I-am scos din ocol. Ia mai roata mai, haai, haai! Plugusorul romanesc Aho, aho, copii si frati, Stati putin si nu manati Si cuvantul mi-ascultati: Am plecat sa colindam Pe la case sa uram, Plugusorul romanesc Obiceiul stramosesc. Va uram cum se cuvine Pentru anul care vine Holde mari Cu bobul des Si pe creste Si pe ses! Cate mere in livezi Atatea vite-n cirezi; Cata apa in izvoare Atata lapte-n sistare; Sa ne fie-ndestulata Casa toata! Tara toata! Ia mai manati, mai flacai! Si strigati cu totii mai! Hai, hai! Plugusorul Aho, aho, copii si frati Stati putin si nu-manati, Langa boi v-alaturati Si cuvantul mi-ascuttati: S-a sculat mai an Badica Traian Si-a incalecat Pe-un cal invatat, Cu numele de Graur, Cu seaua de aur, Cu frau de matasa, Cat vita de groasa. Si in scari s-a ridicat, Ca s-aleaga-un loc curat De arat si semanat. Si-n curand s-a apucat, Campul neted de arat, In lungis Si-n curmezis S-a apucat intr-o joi, C-un plug cu doisprezece boi: Boi bourei In coada cu dalbei, In frunte tintatei. Manati flacai: hai, hai! Ziua toata a lucrat, Brazda neagra a rasturnat Si prin brazde-a semanat Grau marunt si grau de vara, Sa dea Domnul sa rasara. Si cand lucrul a sfarsit Iata, mare, s-a starnit, Un vant mare pe pamant Si ploi multe dupa vant, Pamantul de-a racorit Si samanta a-ncoltit La luna, la saptamana Isi umplu cu aur mana. Si se duse ca sa vada De i-a dat Dumnezeu roada Si de-i graul rasarit Si de-i spicul aurit. Manati flacai: hai, hai! Traian iute s-a intors… Si din grajd pe loc a scos Un alt cal mai nazdravan, Cum ii place lui Traian: Negru ca corbul Iute ca focul, De nu-l prindea locul; Cu potcoave de argint Ce sunt spornici la fugit. El voios a-ncalecat, La Tighina a plecat Si otel a cumparat Ca sa faca seceri mari Pentru seceratori tari. Si sa faca seceri mici Pentru copilasi voinici. Si-a strans fineSi vecine Si vreo trei babe batrane, Care stiu randul la pane; Si pe camp i-a dus Si pe toti i-a pus, La lucrul pamantului in racoarea vantului. Ei cu stanga apucau Si cu dreapta secerau Si prin lan inaintau De parea ca inotau. Manati mai: hai, hai! Altii in urma lor legau Si clai mandre ridicau, Apoi carele-ncarcau Si pe toate le carau In capul pamantului, In bataia vantului. Arie pe loc faceau Si graul il treerau; Harabale incarcau Si la moara le porneau. Si turnau deasupra-n cos Grau maruntel de cel ros, De sub piatra in covata Curgea faina curata. Traian mult se bucura, Zeciuiala morii da Si voios se inturna. Iara mandra jupaneasa Auzea tocmai din casa Chiotul flacailor Scartaitul carelor. Manati mai: hai, hai! In camara ea mergea Si din cui isi alegea Sita mare si cam deasa Tot ca panza de matasa Si cernea, mare, cernea, Ninsoare se asternea; Apoi pane plamadea Si-o lasa pana dospea; Colacei ca invartea Pe lopata mi-i culca Si-n cuptor mi-iarunca; Apoi iara cu lopata, Rumeni ii scotea si… gata! Atunci ea-mpartea vreo cinci, La flacaii cei voinici Si-mpartea trei colacei La copiii mititei. Manati mai: hai, hai! Cum a dat Dumnezeu an, Holde mandre lui Traian, Asfel sa dea si la voi Ca s-avem parte si noi. Sa va fie casa, casa; Sa va fie masa, masa; Tot cu mesele intinse Si facliile aprinse. Si la anul sa traiti, Sa va gasim infloriti, Ca merii, Ca perii, In mijlocul verii, Ca toamna cea bogata De toate-ndestulata. Aho, aho! Plugusor cu sase boi Aho, aho, plugusor mititel Cu rotitele de fier Trag baieti vartos de el; Plugusor cu sase boi, Cei dinainte Cu coarnele frante, Cei de la mijloc Cu coarnele de busuioc, Cei de la roata Cu coarnele-n balta. Hai, hai! Hai mai iute cu colacul Ca farama boii pragul. S-avem jug de putregai Cu protapul de malai. S-avem a trece Peste-o apa rece Unde stau leii-paraleii, Cu gurile cascate, Cu limbile lasate, Sa ne-apuce pe la spate. Hai, hai! Hopuri, hopurate, La multi ani cu sanatate! Sa traiti, Sa-mbatraniti Ca merii, Ca perii, In mijlocul primaverii, Ca toamna cea bogata Cu bucate-ndestulata! Ia mai manati, mai flacai! Hai, hai! Plugusor cu patru boi Aho, aho, ho-ho, Maine anul se-noieste Plugusorul se porneste Si incepe a brazda, Pe la case a ura. Iarna-i grea, omatu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belsug, Pentru brazda de sub plug. Doamne binecuvanteaza, Casa care o ureaza Plugusor cu patru boi, Plugusor manat de noi. Sus pe cer ca straluceste, O stea mare ce vesteste Ca se curma de acum Al nevoilor greu drum; Asta-i steaua romaneasca A unirii Si-a-nfratirii, Stea de viata, stea de spor, Stea de bine-n viitor. Fa-o, Doamne, sa luceasca Steaua noastra romaneasca Si sa stea tot intre noi, Sa nu mai avem nevoi. Anul Nou ne-aduce noua, Timp mai bun si viata noua; Anul Nou o sa ne fie, Inceput de veselie. Mari pe mici n-or prigoni, Mici pe mari nu vor ravni, In fratie si dreptate Au sa fie legi lucrate. Noi cu ei mana vom da Si-ntr-o hora vom juca. Dumnezeu care ne-asculta, Ne intinde hrana multa, Si pamantul ce-om avea Grau de aur ne va da. Manati, mai! Hai, hai! La Anul Nou Tata, mama, astazi vin Cu o mana de orez, Sa va seaman si multi ani Sanatate va urez. Eu am sa fiu silitor! Si cuminte-as vrea sa fiu; Dar nu pot asa, mereu… Si de ce? nici eu nu stiu. Pe mamica o ascult; Dar, cand sunt cu alti copii, Nu stiu cum ma iau cu ei Si fac multe nebunii. Badica Traian Aho, aho! Buna seara, buni gospodari, Seara lui Sfantu’ Vasile Sa va fie la toti de bine. Si noua de folos C-am ajuns sanatosi! Stati baieti si nu urati Sama bine sa luati! Si de acu, flacai, urati, Zurgalai si clopotei Ceala roata, mai flacai! Maine anul se-noieste Plugusorul se porneste, Plugusorul far’ de boi, Plugusorul tras de noi. inc-o roata, mai flacai! Hai, hai! S-a sculat mai an Badica Traian S-a-ncalecat Pe-un cal invatat Cu nume de Graur, Cu saua de aur, Cu frau de matase Cat vita de groasa. El in scari s-a ridicat, Peste campuri s-a uitat Ca s-aleaga un loc curat De arat, de semanat. S-a apucat intr-o joi Cu plug cu doisprezece boi. Boi boureni In frunte tintatei, Manati flacai! Hai, hai! Si ara joi vaile, Vineri coastele, Sambata apele. Si s-o oprit plugul Intr-un os de rama S-a facut farama. Si nu s-a gasit nimeni Sa-l dreaga Decat feciorul Caldararului Din fundul iadului. Bune pluguri mai facea! Zurgalai si clopotei, Strigati ceala mai flacai! Pana la saptamana Si-a umplut cu aur mana Si se duse ca sa vada De i-a dat pamantul roada Si de-i graul rasarit. Jupanul gazda s-a-plecat, Doua spice a apucat, In naframa le-a legat, La jupaneasa gazda le-a aruncat. Casa de s-a luminat Si gloata s-a bucurat. Dar jupanul gazda tare s-a intristat. Mai femeie, mai femeie, Graul nostru o sa pieie! Taci, barbate, blestemate, Sui pe vatra si-ti dau lapte, Si-o varguta Ca sa te aperi de mata! Zurgalai si clopotei, Ceala roata, mai flacai! Si ne-om duce la targ LaBarladel. Si-om lua noua oca de fier Si vom face seceri mari Pentru seceratori tari. Si seceri mititele pentru fete tinerele, Sa-ti fie drag de ele. Iar una carna, bocarna Ca o baba batrana Tare cu dreapta tragea Cu stanga polog facea Din polog snop, Din snop claie, Pana la cea fata de arie. Douasprezece iepe sirepe, Care cu picioarele treiera, Cu narile vantura, Cu urechea in sac turna Si la flacai caus nu le mai trebuia. Stati baieti si nu urati, Sama bine sa luati, Si de-acu, flacai, urati! Zurgalai si clopotei, Ceala roata, mai flacai. Si-a incarcat douasprezece cara mocanesti Si s-a dus la moara la Ibanesti. S-am zis: Mai frate, Nu te duce la moara ia Ibanesti, Du-te la moara la Harlau, Unde am macinat si eu. Si mai bine si mai rau. Zurgalai si clopotei, Ceala roata, mai flacai! Da’ si hoata cea de moara Cand vazu atatea cara Incarcate cu povara, Puse coada pe spinare Si pleca la lunca mare Lunca mare frunza n-are, Lunca mica frunza-i pica, Sai voinice si-o ridica! Dar morarul mester bun Lua un ciocan, Dadu deodata cioc, Dadu o data boc Si-i mai trage una-n sale Si-o aseaza pe masele; Si-i mai trage una-n splina Si-o aseaza pe faina! Clopotei si zurgalai Strigati ceala, mai flacai! Si-a trimis o gaina Sa vada, curge faina? Si-a trimis si un cucos Sa vada mai este in cos? Nu ciirgea faina, Curgea aur si margaritar In curtile dumneavoastra, boieri mari. Zurgalai si clopotei Ceala roata, mai flacai! Un colac mare rotat Pe roate mari masurat De sapte merte si-un mertic. Si daca l-a scos in tinda, L-a scos cu tot cu grinda, Il intorceau doisprezece cu parii. Cand om mai veni la anul Sa va gasim imbobociti Ca merii, ca perii, In mijlocul verii, Ca toamna cea bogata, De toate imbelsugata! Busuioc verde pe masa Ramai, gazda, sanatoasa! La anul si la multi ani!