joi, 29 decembrie 2011

Intarziere si avans

Tin sa multumesc tututror celor care au vizitat, au ajutat si au insufletit aceasta initiativa numita Blog Cultura prin lectura de la infiintarea ei pana acum. Sper ca anul ce vine sa ne gasesca mai bucurosi, mai impliniti, mai darnici, mai linistiti, mai nelinistiti, mai curajosi, mai calzi, mai buni, mai darji dar mereu sanatosi.
 Si chiar daca intarziat va trimit niste colidatori foarte speciali pentru mine si sunt sigura ca sunt la fel si pentru dimneavoastra. LA MULTI ANI !
 Si sa nu uitam de obiceiurile ancestrale  de anul nou...si sa apreciem imbinarea genurilor muzicale...






Datini si obiceiuri la romani in preajma Anului Nou : In preajma Anului Nou, romanii se pregatesc pentru trecerea pragului dintre ani. Datinile si obiceiurile legate de familie si idealuri reprezinta credinte si mituri stravechi, componente ale culturii noastre traditionale. Ideea înnoirii timpului supravietuieste în calendarul popular, unde "sfintii" sunt tineri, maturi si batrâni, dupa cum s-au împartit sarbatorile. Cei de la începutul anului sunt tineri ( Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz ), la mijlocul anului sunt maturi ( Sfântul Ilie, Sfânta Maria ), iar ultimii sarbatoriti sunt, fara exceptie, batrâni ( Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun ).



Despre Plugusor

Urare traditionala la romani in preajma Anului Nou, plugusorul a pastrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai usor de purtat, sau de buhaiul care imita mugetul boilor. Textul plugusorului si-a pirdut astazi caracterul de incantatie magica.Recitata intr-un ritm vioi, urarea devine tot mai vesela, mai optimista, pe masura ce se apropie de sfarsit.








Superstitii | Din Batrani

- In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul.
- La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte vine sunetul, in acea parte isi va gasi ursitul.
- In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si sa se impace.
- In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri.

Urari de Anul Nou
Buna dimineata An Nou!
Seaman grau si cu secara,
Pana-n seara
Sa rasara,
Pana mane sa se coaca,
Pana maine sa se faca,
Sa fim cu totii voiosi,
Sa ramanei sanatosi,
Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul primaverii,
Si ca toamna cea bogata,
De toate indestulata.

Seara lui Sfantu’ Vasile
Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfantu’ Vasile
Sa va fie gospodari de bine
Si noua de folos
Ca suntem plugari de jos.
O-nsarat, o-nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin vai
Tot plugari de alde noi.
Si ne-am luat cu ist clopotel baltat
Sa starnim cainii din sat
C-asa-i de la Dumnezeu sfantu’lasat.
Nu-i de la noi inceputul
Si nici la noi nu-i sfarsitul,
Asa-i de cand lumea si pamantul.
Iar voi, plugarasi fartati,
Stati putin si nu manati
In zabrele va razamati
Pistoalele vi le-ncarcati
De opinci va grijiti,
Harapnicele vi le pregatiti
Ca sa mergem la arat
La marul rotat in dealul Coraliului
Unde-i locul graului.
La marul rotat.
Iar sub mar cine-i culcat?
Ii Gruian si cu Novac,
Si Gruian mereu spunea
Ca-n Tarigrad ar pleca.
Iar Novac ii raspundea:
Mai Gruiene, mai voinice
Tu-n Tarigrad nu te duce
Ca cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.
Si pe cal incaleca
Tot in fuga calului
Pan’la capul dealului.
Acolo descaleca
Vin, cu vadra, ca striga!
Macar vreo doua, trei zile
Sa stea vadra langa mine.
Crasmarita-i mititica
Dar putin cam frumusica
Cu tatele boureie
Cu buzele subtirele,
Cu tulpanul visiniu
Nu ne-o mai spuneti, c-o stiu!
Stramta-n sale, larga-n stani
Dragalasa la ciobani.
La ciobani face cu mana
La flacai stinge lumina,
Alde noi, umplem gradina.
Cu ciubote se-ncalta
La-mparatul c-alerga.
Imparatul de-o videa
De departe mi-o-ntreba:
Ce-i Anita, crasmarita
La ce vii asa-nfocata
Cum n-ai venit niciodata?
Inaltate imparate
Ieri cand soarele-apunea
Au intrat in crasma mea
Trei voinici ardelenesti
Cu papuci galbeni turcesti.
Este-acel maimariuliu
Tot cu barba brauliu
Cu musteata spic de grau.
Are-o caciulita-n cap
De cincizeci de piei de tap
Ca cincizeci mai trebuie
La urechi tot n-ajunge.
Iar acel mai mijlociu
Tot cu barba brauliu
Cu musteata spic de grau.
Are-un minteanas pe trup
Din cincizeci de piei de lup
Ca cincizeci mai trebuie
La genunchi tot n-ajunge.
Iara acel mai micutiu
Bat ochii sprancenele
Si parul calcaiele,
Cu musteata ca la rac
De si-o-noada dupa cap.
Da hodiniti, boieri mari, hodiniti
Da de-afara nu ganditi
Ca-s plugarii necajiti
Si plugarii cer mancare
Boii ca ne tin parale.
Boii de la roate
I-am furat azi-noapte
Boii din prigol
I-am scos din ocol.
Ia mai roata mai, haai, haai!

Plugusorul romanesc
Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu manati
Si cuvantul mi-ascultati:
Am plecat sa colindam
Pe la case sa uram,
Plugusorul romanesc
Obiceiul stramosesc.
Va uram cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Si pe creste
Si pe ses!
Cate mere in livezi
Atatea vite-n cirezi;
Cata apa in izvoare
Atata lapte-n sistare;
Sa ne fie-ndestulata
Casa toata!
Tara toata!
Ia mai manati, mai flacai!
Si strigati cu totii mai!
Hai, hai!

Plugusorul
Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascuttati:
S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a incalecat
Pe-un cal invatat,
Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frau de matasa,
Cat vita de groasa.
Si in scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curand s-a apucat,
Campul neted de arat,
In lungis
Si-n curmezis
S-a apucat intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
In coada cu dalbei,
In frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!
Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.
Si cand lucrul a sfarsit
Iata, mare, s-a starnit,
Un vant mare pe pamant
Si ploi multe dupa vant,
Pamantul de-a racorit
Si samanta a-ncoltit
La luna, la saptamana
Isi umplu cu aur mana.
Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i graul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Manati flacai: hai, hai!
Traian iute s-a intors…
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.
Si-a strans fineSi vecine
Si vreo trei babe batrane,
Care stiu randul la pane;
Si pe camp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamantului in racoarea vantului.
Ei cu stanga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan inaintau
De parea ca inotau.
Manati mai: hai, hai!
Altii in urma lor legau
Si clai mandre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
In capul pamantului,
In bataia vantului.
Arie pe loc faceau
Si graul il treerau;
Harabale incarcau
Si la moara le porneau.
Si turnau deasupra-n cos
Grau maruntel de cel ros,
De sub piatra in covata
Curgea faina curata.
Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se inturna.
Iara mandra jupaneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scartaitul carelor.
Manati mai: hai, hai!
In camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca panza de matasa
Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pana dospea;
Colacei ca invartea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni ii scotea si… gata!
Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Manati mai: hai, hai!
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mandre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.
Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele intinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti,
Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

Plugusor cu sase boi
Aho, aho, plugusor mititel
Cu rotitele de fier
Trag baieti vartos de el;
Plugusor cu sase boi,
Cei dinainte
Cu coarnele frante,
Cei de la mijloc
Cu coarnele de busuioc,
Cei de la roata
Cu coarnele-n balta.
Hai, hai!
Hai mai iute cu colacul
Ca farama boii pragul.
S-avem jug de putregai
Cu protapul de malai.
S-avem a trece
Peste-o apa rece
Unde stau leii-paraleii,
Cu gurile cascate,
Cu limbile lasate,
Sa ne-apuce pe la spate.
Hai, hai!
Hopuri, hopurate,
La multi ani cu sanatate!
Sa traiti,
Sa-mbatraniti
Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul primaverii,
Ca toamna cea bogata
Cu bucate-ndestulata!
Ia mai manati, mai flacai!
Hai, hai!

Plugusor cu patru boi
Aho, aho, ho-ho,
Maine anul se-noieste
Plugusorul se porneste
Si incepe a brazda,
Pe la case a ura.
Iarna-i grea, omatu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belsug,
Pentru brazda de sub plug.
Doamne binecuvanteaza,
Casa care o ureaza
Plugusor cu patru boi,
Plugusor manat de noi.
Sus pe cer ca straluceste,
O stea mare ce vesteste
Ca se curma de acum
Al nevoilor greu drum;
Asta-i steaua romaneasca
A unirii
Si-a-nfratirii,
Stea de viata, stea de spor,
Stea de bine-n viitor.
Fa-o, Doamne, sa luceasca
Steaua noastra romaneasca
Si sa stea tot intre noi,
Sa nu mai avem nevoi.
Anul Nou ne-aduce noua,
Timp mai bun si viata noua;
Anul Nou o sa ne fie,
Inceput de veselie.
Mari pe mici n-or prigoni,
Mici pe mari nu vor ravni,
In fratie si dreptate
Au sa fie legi lucrate.
Noi cu ei mana vom da
Si-ntr-o hora vom juca.
Dumnezeu care ne-asculta,
Ne intinde hrana multa,
Si pamantul ce-om avea
Grau de aur ne va da.
Manati, mai!
Hai, hai!

La Anul Nou
Tata, mama, astazi vin
Cu o mana de orez,
Sa va seaman si multi ani
Sanatate va urez.
Eu am sa fiu silitor!
Si cuminte-as vrea sa fiu;
Dar nu pot asa, mereu…
Si de ce? nici eu nu stiu.
Pe mamica o ascult;
Dar, cand sunt cu alti copii,
Nu stiu cum ma iau cu ei
Si fac multe nebunii.

Badica Traian
Aho, aho!
Buna seara, buni gospodari,
Seara lui Sfantu’ Vasile
Sa va fie la toti de bine.
Si noua de folos
C-am ajuns sanatosi!
Stati baieti si nu urati
Sama bine sa luati!
Si de acu, flacai, urati,
Zurgalai si clopotei
Ceala roata, mai flacai!
Maine anul se-noieste
Plugusorul se porneste,
Plugusorul far’ de boi,
Plugusorul tras de noi.
inc-o roata, mai flacai!
Hai, hai!
S-a sculat mai an
Badica Traian
S-a-ncalecat
Pe-un cal invatat
Cu nume de Graur,
Cu saua de aur,
Cu frau de matase
Cat vita de groasa.
El in scari s-a ridicat,
Peste campuri s-a uitat
Ca s-aleaga un loc curat
De arat, de semanat.
S-a apucat intr-o joi
Cu plug cu doisprezece boi.
Boi boureni
In frunte tintatei,
Manati flacai!
Hai, hai!
Si ara joi vaile,
Vineri coastele,
Sambata apele.
Si s-o oprit plugul
Intr-un os de rama
S-a facut farama.
Si nu s-a gasit nimeni
Sa-l dreaga
Decat feciorul Caldararului
Din fundul iadului.
Bune pluguri mai facea!
Zurgalai si clopotei,
Strigati ceala mai flacai!
Pana la saptamana
Si-a umplut cu aur mana
Si se duse ca sa vada
De i-a dat pamantul roada
Si de-i graul rasarit.
Jupanul gazda s-a-plecat,
Doua spice a apucat,
In naframa le-a legat,
La jupaneasa gazda le-a aruncat.
Casa de s-a luminat
Si gloata s-a bucurat.
Dar jupanul gazda tare s-a intristat.
Mai femeie, mai femeie,
Graul nostru o sa pieie!
Taci, barbate, blestemate,
Sui pe vatra si-ti dau lapte,
Si-o varguta
Ca sa te aperi de mata!
Zurgalai si clopotei,
Ceala roata, mai flacai!
Si ne-om duce la targ
LaBarladel.
Si-om lua noua oca de fier
Si vom face seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si seceri mititele pentru fete tinerele,
Sa-ti fie drag de ele.
Iar una carna, bocarna
Ca o baba batrana
Tare cu dreapta tragea
Cu stanga polog facea
Din polog snop,
Din snop claie,
Pana la cea fata de arie.
Douasprezece iepe sirepe,
Care cu picioarele treiera,
Cu narile vantura,
Cu urechea in sac turna
Si la flacai caus nu le mai trebuia.
Stati baieti si nu urati,
Sama bine sa luati,
Si de-acu, flacai, urati!
Zurgalai si clopotei,
Ceala roata, mai flacai.
Si-a incarcat douasprezece cara mocanesti
Si s-a dus la moara la Ibanesti.
S-am zis: Mai frate,
Nu te duce la moara ia Ibanesti,
Du-te la moara la Harlau,
Unde am macinat si eu.
Si mai bine si mai rau.
Zurgalai si clopotei,
Ceala roata, mai flacai!
Da’ si hoata cea de moara
Cand vazu atatea cara
Incarcate cu povara,
Puse coada pe spinare
Si pleca la lunca mare
Lunca mare frunza n-are,
Lunca mica frunza-i pica,
Sai voinice si-o ridica!
Dar morarul mester bun
Lua un ciocan,
Dadu deodata cioc,
Dadu o data boc
Si-i mai trage una-n sale
Si-o aseaza pe masele;
Si-i mai trage una-n splina
Si-o aseaza pe faina!
Clopotei si zurgalai
Strigati ceala, mai flacai!
Si-a trimis o gaina
Sa vada, curge faina?
Si-a trimis si un cucos
Sa vada mai este in cos?
Nu ciirgea faina,
Curgea aur si margaritar
In curtile dumneavoastra, boieri mari.
Zurgalai si clopotei
Ceala roata, mai flacai!
Un colac mare rotat
Pe roate mari masurat
De sapte merte si-un mertic.
Si daca l-a scos in tinda,
L-a scos cu tot cu grinda,
Il intorceau doisprezece cu parii.
Cand om mai veni la anul
Sa va gasim imbobociti
Ca merii, ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata,
De toate imbelsugata!
Busuioc verde pe masa
Ramai, gazda, sanatoasa!
La anul si la multi ani!





duminică, 4 decembrie 2011

In asteptarea lui Mos Nicolae...

Tu ti-ai pregatit ghetutele? Daca nu, mai ai foarte putin timp la dispozitie, asa ca spor la treaba!

NEVOIA DE LECTURĂ, ÎN PERSPECTIVA EDUCAŢIEI PERMANENTE

 Motto:,,...să rămâie feciorilor şi nepoţilor,să le fie de învăţătură,despre cele rele să se ferească şi să socotească,iar dupre cele bune să urmeze şi să înveţe…”
                                                                Grigore Ureche

    Pornim de la ipostaza primă a realizării educaţiei permanente graduale,în raport cu vârsta ce implică din ce în ce mai multă cunoaştere,cu tenta formării,în nuce,a ,,foamei”spirituale de autoperfecţionare.
    Logica acestei disertaţii este de a reface ,,traseul” atâtor argumente deja existente în literatura de specialitate,cu ample rezonanţe psihologice şi sociale.
    Dorinţa expresă este aceea de a căuta şi găsi-sigur- acelaşi ,,diamant”,mereu nou,cu valenţe practice,în orice etapă a pregătirii umane.
     Diverse instituţii au găzduit,deseori,asemenea intervenţii;iar,dacă abordez această temă,dintr-un anumit unghi de vedere,e că,deşi nimic,aproximativ,nu e nou sub soare,uneori redescoperim (ca necesitate indubitabilă),locul ce revine,la un moment dat, lecturii,studiului,nevoii de a citi.
    Se pune firesc întrebarea:vizăm un ideal de om?
    Dintotdeauna s-a dorit atingerea unui anumit orizont de perfecţiune umană.(Doresc să fiu cu dreaptă măsură înţeles!)Profilul unui asemenea individ a fost configurat încă din antichitate.
    Răspunsul, la întrebarea anterioară,este previzibil afirmativ.Cum l-am prefigura,cum ar trebui să activeze acest om al micii culturi,ne direcţionează spre alte planuri integratoare,ce derivă de aici:intenţionează societatea fiecărui timp,istoriceşte gândind,realizarea unui asemenea ins?
    Opinia mea se îndreaptă spre descoperirea unor conotaţii,în care aş decoda o altă întrebare şi,în acelaşi timp,o exclamaţie de bucurie a împlinirii spirituale pentru semenii mei.
    Faptul că acest fenomen,în prima fază,dar şi ulterioarele,converge spre o cascadă a întrebărilor,are o semnificaţie esenţială,deoarece este posibil să se dorească pregătirea individului până la un anumit nivel.În acest context,ca într-un joc de scântei,îmi vin în minte cuvintele lui Erasmus din Rotterdam,din ,,Elogiul nebuniei”, ,,Dacă toţii oameni ar fi nişte înţelepţi…”Atunci,în ce parametri să judecăm relaţia om-societate,din punctul de vedere al pregătirii intelectuale,având în prim-plan configuraţia că,în orice perioadă modernă,s-a avut ca ţintă reformatoare ca,prin şcoală,să se atingă cote pregătitoare cât mai consistente…
   O primă concluzie:m-am referit la un anumit ideal educaţional,care ar viza (şi aici,s-ar impune precizarea,prin detalii ale finalităţilor),pregătirea constantă,ca om informat,dar având şi o multitudine de deprinderi şi abilităţi:nevoia de a citi,implicit de a cunoaşte,comportamentul civilizat,un om de o mare mobilitate de conversie în domeniul profesiilor,liber consimţită,un om al cetăţii!
    Cadrul legislativ general existent (şi în societatea noastră)stipulează expres asemenea imperative de formare a tinerilor.Se fac eforturi financiare,mai mult sau mai puţin ,,cu greutate”,în domeniul educaţiei,de la ţară la ţară,avându-se ca suport puterea economică.
Exemplele peremptorii de investiţii,cu scop educativ,avem în lumea întreagă…                                                                         

   Am argumentat,şi voi continua să susţin,despre calitatea coerentă în sistemul de învăţământ,fiind necesar un program al reformei reale,continue,cu vectori pe o perioadă,şi nu ,,facerea lumii” după ,,vântul politicii”,observabilă cu efecte,aproximativ,nebenefice în România.
     M-aş opri la ceea ce am surprins la început,în prim-plan,nevoia de a citi…Se subînţeleg variile implicaţii!
    Multe publicaţii,cu profil adecvat,aşa cum subliniam mai sus,au inserat,în paginile lor,articole cu o asemenea temă,deloc facilă,de largă notorietate şi complexă întreprindere:nevoia de lectură,luându-se în considerare instrumentele folosite în şcoală pentru a determina acest  ,, fenomen”.S-a invocat,deseori,concurenţa lecturii cu televiziunea,computerul,facilităţile largi…
    Cunoaşterea prin lectură (a citi) s-ar putea realiza prin două modalităţi,absolut la îndemâna multor elevi din şcolile româneşti:
     a)cea clasică şi/sau
     b)din sistemul de educaţie informatizat,prin intermediul unor programe.
    Acestea să se convertească în plăcerea lecturii…
    Aserţiunea ce cuprinde îndemnul de a citi nu se circumscrie ariei beletristice,sau numai acesteia,ci are în vedere mutaţiile semnificaţiei noţiunii de lectură,ce vizează o diversitate incontestabilă de domenii,cu filiere spre un anumit statut social al individului.Interferenţa tuturor acestor planuri să se materializeze în procesul de împlinire a omului devenit cult,sau pe cale de a deveni,demarcaţiile fiind greu de efectuat.
   Acesta este un proces complex,indubitabil,ce necesită demararea lui încă de la vârste cât mai mici până la stadiul conştientizării nevoii de informare şi formare.Un copil,de la un anumit prag temporal,poate prefera informaţiile dintr-un domeniu ştiinţific,prin consultarea,a ceea ce numim literatura de specialitate.
  Educatoarea,învăţătorul,profesorul,într-o unitate indestructibilă în cadrul sistemului,au posibilitatea şi puterea modelării,şi de aici,de a exercita o influenţă benefică asupra copilului-elevului-tânărului-adultului,spre a simţi imperios nevoia de autoperfecţionare,de educaţie permanentă.
 Voi reveni,din această multitudine de aspecte,generoase în abordare ideatică,la ceea ce poate
întreprinde profesorul de limba şi literatura română,de pe o anumită treaptă incipientă,în realizarea educaţiei estetice,educaţiei patriotice(pe nedrept abandonată,eliminată!),deşi limitative,prin lecturile literare,ce le parcurg elevii,doar ca o latură integrantă a procesului de predare-învăţare-evaluare.
  Grădiniţa şi şcoala,prin mijloacele lor de început de devenire,de perfecţionare virtuală,pot contribui decisiv la ,,formarea” unui tânăr,care să simtă ,,foamea de informaţie” şi să frecventeze ,izvoarele clasice sau informatizate.Fundamentale,în acest context,sunt mijloacele,modalităţile,strategiile folosite,în a oferi instrumentele de ,,operare” pentru acum sau pentru perspectiva dezvoltării sale.
  Copilul este învăţat să meargă ,este învăţat să se manifeste în comunitate,este învăţat să citească…Unde ar trebui să ajungă pentru atingerea reperelor stipulate în ţintele educaţiei,folosind transferul spre ,,să se înveţe”,pentru sine şi semenii săi,pentru devenirea sa,în particular?
  Este un adevăr axiomatic:elevii citesc din ce în ce mai puţin.De cele mai multe ori obligaţi în a parcurge listele cu lecturi suplimentare,acolo unde se mai ,,poartă”…Uneori,profesorii neglijează aspectul cointeresării elevului pentru un anumit gen de literatură.S-ar impune printr-un program,eficient integrat normei didactice şi programei şcolare,elaborarea unei liste personalizate de lecturi,în sens general,raportate finalităţilor operaţionale ale unei discipline, în complementaritate cu aceasta,în ideea abordării cât mai exhaustive a unui aspect/fenomen/cerinţă prevăzut(ă) în programă,iar nu ca un scop în sine:după număr de autori,de lucrări,rupt de contextul la care se face raportarea.
  Să se înţeleagă de către cei cu puteri decizionale,de a se proiecta o Programă cu aplicaţii,care să rezoneze,în mintea şi sufletul elevilor,cu nevoile şi trăirile acestora,într-o primă fază.Astfel,fiecare nivel de învăţământ,în mod coerent,să cuprindă compartimentarea programei analitice pe o perioadă de 12-13 ani şcolari,cu liste auxiliare,esenţiale,pentru fiecare obiect de studiu,în cadrul,de mai târziu,al rutelor şcolare.
  Nu avem pretenţia deţinerii unor adevăruri absolute,de a găsi şi oferi toate mijloacele şi instrumentele ce le poate avea dascălul român,mai ales că fiecare are partea sa inconfundabilă (ACOLO UNDE EXISTĂ VOCAŢIE!),în a forma omul,mereu dornic de perfecţionare;dar stă în puterea,trebuie şi voinţă,de a se restructura în sistem,unitar,totul,de a se înlătura balastul(nu în sens peiorativ,el poate fi util în alt segment şcolar) şi să atingă esenţializarea în formarea şcolarului,a ceea ce este în concordanţă cu direcţiile societăţii.
  Programele şi manualele cuprind texte,noţiuni valabile altundeva,dar nu pentru a forma deprinderi şi abilităţi configurării şi unui bun cetăţean,ca aspect inseparabil al educaţiei pentru viaţa democratică.
  Elementele fundamentale pentru realizarea educaţiei  permanente se află,aşa după cum au reliefat personalităţi ale lumii literare şi pedagogice,în anii de şcoală,oferind multiple argumente în această direcţie.
  Este timpul desăvârşirii,printr-un Program Naţional al Educaţiei, reformei ,sub absolut toate aspectele, în învăţământul românesc!
  
PROF.MIHAI PĂCURARU,
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
STEJARU,JUD.TULCEA

joi, 1 decembrie 2011

Noutati !!!

Avem noutati, pentru cei interesati la sectiunile:
  1.  Recomanda o carte, de la d-na prof. Gherasim Argentina. recenzie Cartea Soaptelor! Ii multumim d-nei profesoare ca a indraznit si ca a fost cea care a spart gheata! Sa fie intr-un ceas bun!
  2. Noutati si la capitolul Cultura generala, tot de la d-na Gherasim!
  3. Inca o sectiune cu ceva nou: Cu, despre, pentru Dascali 
  4. Sectiunea Reviste , publicatii contine un articol al d-ei prof. mai sus mentionate. Multumiri!
  5. Rasfoiti va rog si Cu,despre si pentru elevi !
OBS!!!
Puteti da click direct pe link-urile din mesaj, va vor deschide paginile in tab-uri diferite pentru o mai usoara vizualizare. Asadar spor la citit!!!!

vineri, 18 noiembrie 2011

Recomandare

Pentru pasionatii de istorie, pentru cei ce nu vor sa uite, pentru toti si pentru fiecare, va invit sa va relaxati savurand ''Jurnalul Annei Frank"' http://www.humanitas.ro/humanitas/jurnalul-annei-frank

duminică, 23 octombrie 2011

A venit, a venit toamna...

Pentru inceputul din fiecare anotimp si din fiecare toamna, dedic voua acest blog si o particica din mine si din fiecare dintre noi...